Mituri despre violenţă – argumente pro şi contra
Copiii învaţă acasă violenţa.
MOTTO: „Învăţaţi să fiţi părintele pe care şi l-ar dori orice copil, pentru a avea copilul pe care şi l-ar dori orice părinte!”Violenţa nu poate înlocui educaţia!
Spuneţi STOP violenţei!
Copiii devin violenţi atunci:
-Când părinţii nu ştiu să le satisfacă nevoile psihologice şi le inspiră furie şi violenţă interioară.
-Când îi imită pe părinţii violenţi.
-Când părinţii îi încurajează să comită acţiuni violente, nearătându-se suficient de fermi când copiii lovesc alţi copii sau distrug obiecte.
-Când nu sunt lăsaţi să elibereze sentimentele violente.
Părinţii reacţionează uneori ca şi când violenţa la televizor ar fi vreo noutate, iar copiii nu au mai văzut niciodată în istoria umanităţii scene de violenţă. Este o greşeală evidentă. Biblia este plină de crime, opera lui Shakespeare, la fel, chiar şi poveştile pentru copii sunt pline de monştrii violenţi care au existat cu secole înaintea apariţiei televiziunii.
Există uneori o mare distanţă între generaţii, între un adult care este impresionat de violenţă şi un copil care nu este. Copilul ştie foarte bine să facă diferenţa între violenţa de la televizor sau de la cinema şi violenţa efectivă, atunci când loveşte un alt copil, sau se arată crud cu un animal.
Din câte am auzit, există un vaccin antiviolenţă: acesta se numeşte DRAGOSTE. Să nu uităm că adulţii violenţi sunt persoane care au fost private de afecţiune în timpul copilăriei.
Terenul pe care dragostea sinceră pentru umanitate se poate dezvolta la copiii noştrii, este dragostea noastră părintească. Dacă practicăm meseria de părinte cu dragoste, vom îndeplini ce este mai important pentru a face din copiii noştrii adulţi siguri pe ei şi pacifişti, în loc de indivizi ostili şi violenţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu