SPOT-uri VIOLENŢĂ

SAPTAMANA 2 FACE-TO-FACE -ziua 4

                                                         

SAPTAMANA 2 FACE-TO-FACE -ziua 1

SAPTAMANA 2 FACE-TO-FACE -ziua 3

SAPTAMANA 2 FACE-TO-FACE -ziua 2

Idei şi propuneri de viitor (resurse şi oportunităţi)

În primul rând mulţumesc tuturor formatorilor, în special doamnei cercetător ştiinţific Irina HORGA şi doamnei cercetător ştiinţific Magda BALICA pentru TOT!
Mi-ar plăcea ca în fiecare an, într-o anumită perioadă de timp să organizăm un Concurs „Împreună am învins ... violenţa!” (titlul l-am preluat din discursul meu pentru acordarea premiului de excelenţă) on-line în care putem înscrie proiecte ce au ca scop general: reducerea vulnerabilităţii copiilor şi adolescenţilor faţă de violenţă/abuz, a riscului revictimizării, dar şi a numărului de cazuri de violenţă/abuz în familie, şcoală, comunitate. Acest concurs să se adreseze cadrelor didactice (ce predau la clasele I-XII sau în învăţământul preşcolar).

Proiectul constă într-o prezentare (document scris de cadrul didactic), care abordează tema concursului, însoţit de un colaj de fotografii reprezentativ, un film, o prezentare PowerPoint. Prezentarea poate conţine descrierea activităţii desfăşurate, mărturii ale elevilor participanţi sau ale partenerilor implicaţi şi orice alte informaţii care pot fi reprezentative astfel încât proiectul desfăşurat să aibă un impact relevant în comunitate.
Ca evaluare ... Proiectele care vor întruni cel mai mare număr de voturi din partea utilizatorilor vor fi premiate. (Un utilizator poate acorda zilnic câte un vot proiectelor preferate. Tentativele de fraudă duc automat la descalificarea proiectului înscris în concurs). E o idee... până la urmă!

Reflecţii personale asupra cursului

Consider că atât obiectivul general al proiectului cât şi obiectivele specifice au fost atinse. A fost un drum lung, mi-a plăcut foarte mult să lucrez pe platformă (care de altfel este bine construită... FELICITĂRI!).

Ceea ce apreciez la acest curs de formare este atmosfera plăcută, claritatea informaţiilor, accentul pus pe latura practică.

Ceea ce apreciez la formatori este competenţa „îmbrăcată” într-o prezenţă deosebit de agreabilă. Am „furat” multe sugestii din comportamentul, ţinuta, modul de abordare a materialelor prezentate de formatori.

MULŢUMESC! şi FELICITĂRI!!!

SAPTAMANA 4 ON-LINE Activitatea 6

Elaboraţi un discurs la primirea premiului de excelenţă

Stimat auditoriu,

Este o zi mare atât pentru mine cât şi pentru şcoala mea. Cu ocazia deschiderii lucrărilor Simpozionului Naţional „Probleme secolului XXI: delicvenţa juvenilă, consumul de droguri şi violenţa şcolară”, ediţia a X-a, Institutul Naţional de Ştiinţe din România acordă premiile naţionale pentru activităţile de prevenire şi combatere a violentei şcolare. Este poate ziua pe care toţi am aşteptat-o timp de un deceniu şi este cea în care NOI suntem învingători. Bucuria mea este fără margini având în vedere că şcolii noastre i se acordă Premiul de Excelenţă.

Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional. Cu atât mai mult cu cât şcoala dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe de combatere a acestui fenomen, de rezolvare a stărilor conflictuale care pot genera violenţe. Prin eforturile depuse de NOI cadrele didactice, elevi, părinţi şi, nu în ultimul rând, de instituţiile reprezentative ale comunităţii (Primărie, Poliţie, Biserică) am făcut ca şcoala să devină o instituţie sigură fără violenţă, unde respectul pentru om şi realizările sale sunt apreciate.

Premiul acesta este rezultatul eforturilor depuse de noi toţi. Aşa cum deviza proiectului a fost la început „Împreună fără violenţă” putem să spunem acum „Împreună am învins”, fără să avem pretenţia că am şi terminat, deoarece consider că ceea ce am demarat acum zece ani trebuie continuat.

Se impune asigurarea unui climat social mai bun în şcoli prin formarea unor comportamente non conflictuale şi dezvoltarea de abilităţi sociale care să evite generarea situaţiilor de violenţă. Elevii trebuie implicaţi activ în soluţionarea conflictelor, iar părinţii sunt bineveniţi în şcoală oricând.

Nolte spunea: „Faptul că le oferim copiilor noştri o lume plină de încurajare, toleranţă şi preţuire, o lume în care să aibă parte de acceptarea, aprobarea şi recunoaşterea noastră, o lume în care să dăruiască din tot sufletul şi să se aştepte în schimb la corectitudine, bunăvoinţă şi consideraţie, le poate transforma viaţa şi poate transforma calitatea vieţii tuturor celor care le sunt în preajmă”.

Să nu uităm! Omu-i precum copacul: când de mic se strâmbă, anevoie se mai îndreaptă!

Secretul succesului nostru a fost dorinţa de a contribui la diminuarea fenomenului violenţei în comunitatea noastră.

Vă mulţumim tuturor celor care astăzi aţi dorit să fiţi părtaşi la acest important eveniment din viaţa şcolii noastre care a devenit în timp, încet şi sigur, o şcoală europeană, democratică, deschisă tuturor, o şcoală în care violenţa este doar o amintire...

SAPTAMANA 4 ON-LINE Activitatea 5

PLANUL DE ACŢIUNE PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR ÎN ANUL ŞCOLAR 2010/2011
PREAMBUL (Planul este realizat pe baza „Strategiei Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar”, aprobată prin O.M.Ed.C.T.. nr. 1409/29.06.2007.)

Violenţa umană, indiferent în ce context se manifestă, este inerentă naturii umane, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să i se dea un răspuns ferm, prin acordarea unui rol special prevenirii şi combaterii acestui fenomen social, iar şcoala, ca mediu instituţional, nu se poate sustrage acestui rol.
Violenţa în şcoli nu este un fenomen social cu totul nou. În şcoli a existat din totdeauna violenţă. Totuşi, acest fenomen este astăzi mai vizibil, în cea mai mare parte datorită mass-mediei, aşa cum susţine, pe bună dreptate, Alain Mouchoux, delegatul francez la Consiliul Europei. Celor care consideră că violenţa şcolară este un fenomen recent trebuie să li se amintească faptul că, în perspectivă istorică, şcoala a fost întotdeauna asociată cu violenţa. Istoria educaţiei, a praxisului educaţional – indiferent că vorbim despre spaţiul privat al familiei sau de cel instituţionalizat, al şcolilor şi internatelor – evidenţiază acest lucru.
Violenţa în şcoală cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente precum: violenţă verbală şi psihologică (poreclire, tachinare, ameninţare, hărţuire), violenţă fizică, comportamente care intră sub incidenţa legii penale (viol, consum / comercializare de droguri, furt), ofensă adusă statutului / autorităţii cadrului didactic, alte tipuri de comportament deviant în relaţie cu şcoala.

OBIECTIVE LA NIVELUL ŞCOLII
•Identificarea şi evaluarea dimensiunii fenomenului de violenţă în şcoală şi în mediul proxim acesteia.
•Sensibilizarea tuturor actorilor şcolii cu privire la sursele, cauzele şi efectele fenomenelor de violenţă în şcoală.
•Atragerea şi implicarea reprezentanţilor comunităţii în acţiuni de prevenţie şi combatere a violenţei în şcoală.
•Elaborarea unei strategii la nivel instituţional privind ameliorarea fenomenelor de violenţă la nivelul şcolii (Strategia de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală –SPCVS).
•Elaborarea şi testarea unor instrumente de identificare, monitorizare şi evaluare a fenomenelor de violenţă în şcoală (care să ducă la elaborarea unui Barometru al violenţei în şcoală, ca instrument operativ pentru intervenţie), ca parte a Planului de Dezvoltare al Şcolii – PDS.
•Implicarea actorilor de la nivelul şcolii şi de la nivelul comunităţii în derularea activităţilor dezvoltate în cadrul strategiei.
•Diseminarea proiectului la nivelul altor unităţi de învăţământ.

Strategia de evaluare
Se va utiliza o metodologie complexă de evaluare care va cuprinde diferite tipuri de instrumente (chestionare, fişe de observaţii, ghiduri de interviu). Vor fi utilizate atât instrumente de autoevaluare, de evaluare (de către directorul şcolii şi grupul de lucru la nivelul şcolii), cât şi de evaluare externă (inspectori şcolari).

SAPTAMANA 4 ON-LINE Activitatea 4

Instrumente de monitorizare

Analizând setul de indicatori de bază propuşi pentru înregistrarea fenomenelor de violenţă şcolară pot spune că acesta reflectă realitatea dintr-o unitate şcolară. De asemenea acesta poate fi utilizat foarte bine pentru a monitoriza fenomenul de violenţă în şcoală.
Şi totuşi... vă propun spre discuţie doi indicatori şi anume:

Ponderea numărului de elevi, care omit şcoala pentru că le este frică şi/sau se simt nesiguri să meargă la şcoală din cauza violenţei.
Scop: Chiulul de la şcoală poate fi considerat o consecinţă puternică a unui mediu care este anticipat nesigur la şcoală sau pe drumul către şcoală. Costurile sociale ale chiulului în sine pot fi considerate mari (depinde de pedeapsa anticipată în cazul în care a fost descoperit), dar în acest caz, riscul de victimizare anticipată este mai mare decât costul chiului. Aceasta poate fi, de asemenea, „în ultimă instanţă” pentru elevi, metoda de a scăpa de ameninţări anticipate (acţiuni suplimentare, cum ar fi mutarea, transferul la o altă unitate şcolară etc., ce implică întreaga familie). Pe lângă faptul că serveşte ca un indicator pentru severitatea ameninţărilor anticipate, acesta poate servi şi ca un indicator al consecinţelor asupra educaţiei / dezvoltării, datorate violenţei.

Ponderea elevilor victime care au beneficiat de servicii de recuperare, reintegrare sau suport psihologic pe o anumită perioadă.
Scop: Acest indicator măsoară nivelul de funcţionare a sistemului de protecţie a copilului. O bună funcţionare a sistemului de protecţie a copilului s-ar identifica, raporta, investiga şi ar putea trata cazurile de violenţă. Nivelul extrem de scăzut de utilizare a serviciului de recuperare, reintegrare indică un slab sistem de protecţie a copilului.

SAPTAMANA 4 ON-LINE Activitatea 3

Resurse pentru monitorizare

Baza de dată realizată la nivel naţional ar avea ca scop pe de-o parte cunoaşterea situaţiilor de violenţă din toate unităţile şcolare şi pe de altă parte reducerea situaţiilor de violenţă (în cel mai fericit caz).

Rolul jucat în implementarea bazei de date naţionale ca membru al CA, consilier şcolar şi nu în ultimul rând DASCĂL

- colectarea şi transmiterea datelor;

- membru în echipa de implementare a proiectului (cu toţi membrii CA şi managerul şcolii) pentru realizarea unei baze reale şi utile;

- ca specialist (profesor de informatică) m-aş putea implica în a forma la nivel judeţean şi alţi colegi din zone rurale pentru crearea unei baze de date corecte şi eficiente.

Strategii şi măsuri concrete

- informarea elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi comunităţii locale pe site-ul şcolii despre acest proiect naţional;

- prezentarea elevilor şi părinţilor a fişei de monitorizare a situaţiilor de violenţă în şcoala noastră;

- realizarea propriu-zisă a bazei de date (preluarea şi introducerea informaţiilor de la cadrele didactice desemnate responsabile pe ani de studiu).

Resurse

umane: cadrele didactice ce fac parte din echipă: responsabilii pe ani de studiu, consilierul educativ, managerul şcolii, elevii, părinţii, comunitatea locală.

materiale: hârtie pentru multiplicarea fişei de monitorizare a situaţiilor de violenţă în şcoală, imprimantă, xerox, utilizarea laboratorului de informatică pentru colectarea şi introducerea fişelor de monitorizare în baza de date (calculator conectat la Internet).

Dificultăţi şi bariere

- lipsa de timp a cadrelor didactice;

- lipsa de interes a elevilor, cadrelor didactice;

- teama de noutate.

Persoane şi instituţii implicate în crearea acestei baze de date - managerul unităţii şcolare pentru a sprijini noua activitate;

- elevi şi părinţi;

- cadre didactice;

- instituţia care a creat softul pentru colectarea şi prelucrarea datelor;

- ISJ;

- comunitatea locală: poliţie, primărie, biserica, consilierii locali.

SAPTAMANA 4 ON-LINE Activitatea 2

Câteva comentarii personale cu privire la asemănările şi deosebirile dintre dreptul dvs. La replică şi cele postat de către colegi

despre analiza drepturilor, de către Irina Horga - miercuri, 28 iulie 2010, 10:57

Vă felicit pentru faptul că aţi realizat analize detaliate ale diferitelor drepturi ale copilului şi aţi identificat modalităţi variate de respectare a acestora la nivelul şcolii. Apreciez faptul că adesea aţi utilizat exprimarea personalizată, fapt care ajută să ne punem în diferite contexte, să interiorizăm stări, situaţii.

Probabil că în şcolile dvs. aţi identificat, în acelaşi timp, multiple dificultăţi şi insuficiente resurse de a pune în practică aceste drepturi.

Sunt convinsă că exerciţii de analiză a drepturilor aţi mai realizat sau le puteţi realiza cu elevii dvs. tocmai pentru cunoaşterea drepturilor pe care le au copiii, pentru înţelegerea aspectelor concrete de materializare a drepturilor în viaţa şcolară şi extra-şcoală, nu în ultimul rând pentru informarea cu privire la responsabilităţi.

Un alt exerciţiu interesant propus de o cursantă de la altă grupă, uşor de utilizat cu elevii (sau, de ce nu, în activităţile cu părinţii): exerciţiu de selecţie a celor mai importante drepturi dintr-o listă dată, apoi reflecţie şi analiză cu privire ce drepturi au fost tăiate din lista iniţială, ce drepturi au rămas, de ce au rămas etc.

SAPTAMANA 4 ON-LINE Activitatea 1

Drept la replică

Violenţa este una din marile probleme ale lumii contemporane. Presa scrisă sau audiovizuală, informează în permanenţă cu privire la diverse manifestări ale acestui fenomen. De la formele cele mai agresive, precum războaiele ori crimele terifiante, bătăile, violurile, furturile, distrugerile de bunuri şi până la cele mai puţin şocante (dar nu mai puţin vinovate), cum ar fi violenţele verbale, toate acestea, susţinute de o abundenţă de imagini violente, se perindă zilnic prin faţa ochilor noştri. În acest context, apariţia diferitelor forme de violenţă în mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine adesea un lucru obişnuit, cu care oamenii coexistă fără măcar a mai sesiza pericolul.
Violenţa şcolară trebuie deci determinată luând în calcul contextul şi cultura şcolară. Profesorii dintr-o şcoală pot propune grile de lectură a violenţei în funcţie de referinţele lor culturale, dar şi de normele interne de funcţionare a instituţiei şcolare. Violenţa perturbă grav mediul şcolar.
A lua în serios problema violenţei în mediul şcolar înseamnă a demara cercetări riguroase, a merge pe teren cu instrumente metodologice precise, care să permită măsurarea fenomenului.
Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional. Cu atât mai mult cu cât şcoala dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violenţei şi pentru a rupe cercul vicios al violenţei în mediul şcolar.

SAPTAMANA 3 ON-LINE Alte activităţi de portofoliu

În a treia săptămână de lucru on-line am fost pusă în faţa utilizării propriei experienţe, dezvoltării abilităţilor descriptive. Citesc cu mare interes materialele postate de colegi şi aştept cu nerăbdare replicile colegilor la materialele postate de mine.

Reflecţii personale asupra celei de-a 3-a săptămâni de curs

1. Reflecţii asupra experienţelor proprii sau asupra celor relatate de către colegi(4)
În cea de-a treia săptămână de lucru on-line am fost pusă în faţa utilizării propriei experienţe, dezvoltării abilităţilor descriptive. Nu îmi este greu să elaborez argumente, citesc cu mare interes materialele postate de colegi. Comunic cu ei şi cu facilitatorii şi aştept cu nerăbdare replicile la materialele postate de mine.

2. Lectură şi creaţie(5)
Pot elabora argumente şi contra-argumente, valorificând cu succes informaţiile cuprinse în unitatea de lectură, dar şi propria experienţă.

3. Explorarea spaţiului de învăţare(6)
Sunt curioasă să explorez toate resursele puse la dispoziţie de facilitatori.
Explorez cu uşurinţă spaţiul de învăţare găsind informaţiile de care am nevoie. Particip activ atât la forumurile tematice, cât şi la cele informale.

SAPTAMANA 3 ON-LINE Activitatea 4

Medierea conflictelor între elevi, de către elevi

SAPTAMANA 3 ON-LINE Activitatea 3

Situaţie de discriminare rasistă

Nu pot înţelege de unde apare această discriminare în ceea ce priveşte persoanele de „culoare” din ţara noastră. Am avut ghinionul sau mai bine-zis neplăcerea de a asista la un moment incredibil de dureros când un băiat de „culoare” de clasa a VIII-a a fost luat la bătaie pentru că a vrut să joace şi el fotbal alături de alţi copii. Motivul bătăii a fost simplu: pentru că era ... rrom.

De ce atâta ură? Aşa sunt învăţaţi de părinţi, să urască persoane care diferă de el/ea doar prin culoarea pielii?

Măsuri concrete

-tratarea elevilor de la egal la egal;

-realizare de proiecte în care elevii noştri învaţă despre educaţia interculturală în comunităţi multietnice;

-o campanie anti-discriminare mai „agresivă”, în sensul de apariţii mai dese în presă şi mass-media în general, în ceea ce priveşte alte rase, etnii şi aşa mai departe.

Totuşi ... suntem oameni cu toţii şi copiii noştri ar trebui să ştie mai multe decât noi întrucât au avantajul primirii de informaţii din partea noastră plus ce învaţă ei singuri....

SAPTAMANA 3 ON-LINE Activitatea 2

Drepturile copilului într-o şcoală democratică

Denumirea dreptului: Dreptul la odihnă şi la timp liber

Descrierea dreptului
-Am dreptul la odihnă şi la timp liber pentru a mă ajuta să cresc şi să mă dezvolt.
-Am dreptul la joacă şi la activităţi recreative specifice vârstei.
-Am dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală şi artistică.
-Am dreptul la distracţie cu familia şi prietenii.
-Am dreptul la un mediu curat şi de locuri de joacă, de poveşti şi muzică, de şcoli şi biblioteci, precum şi de toate lucrurile care îmi stimulează mintea şi mă ajută să cresc şi să mă dezvolt.

Responsabilităţile mele, corelate acestui drept
-Să pot participa la activităţile recreative organizate în şcoală şi nu numai;
-Să folosesc acest drept pentru a-mi descoperi abilităţile fizice şi mentale;
-Să fiu membru unor echipe de proiect cu teme diferite: mediu, sănătate, petrecerea timpului liber etc.
-Să particip la diferite concursuri pe diferite teme pentru a-mi descoperi abilităţile şi competenţele.

Ce posibilităţi există de a îmbunătăţi respectarea acestui drept în şcoală
-Realizare de activităţi cuprinse în Calendarul UNESCO ce au ca scop de a contribui la pacea şi securitatea lumii prin colaborarea între naţiuni în educaţie, ştiinţă, cultură, şi comunicaţii pentru a se reuşi stabilirea unui respect faţă de justiţie universal, pentru corectitudinea justiţiei şi pentru drepturile şi fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie.
-Derularea proiectelor la nivel local, judeţean, naţional şi internaţional.

Cine ar putea contribui la Îmbunătăţirea respectării acestui drept
-elevi prin participarea la aceste activităţi;
-cadre didactice cu rol de a coordona activităţile elevilor;
-conducerea şcolii;
-părinţii;
-comunitatea locală, ONG-uri etc.


Denumirea dreptului: Dreptul la libertate de exprimare, la opinie şi la religie

Descrierea dreptului
-Am dreptul să-mi exprim liber opiniile şi să fiu luat în serios în ceea ce priveşte aspectele ce mă afectează.
-Am dreptul să caut, să primesc şi să ofer informaţii şi idei de orice natură.
-Am dreptul să mă exprim oral, în scris, prin desen, cântec şi prin alte feluri, dar în măsura în care nu deranjează sau ofensează alţi oameni.
-Îmi oferă posibilitatea de a-mi exprima părerile, de a discuta problemele pe care eu le consider importante, precum şi de a căuta şi a primi informaţii relevante.
-Am dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie.
-Am un cuvânt de spus în ceea ce priveşte viaţa mea.

Responsabilităţile mele, corelate acestui drept
-Să promovez şi să respect propria religie şi să accept informaţii, sfaturi şi explicaţii care să-mi permită exprimarea propriilor păreri şi idei;
-Să folosesc acest drept pentru a mă pregăti mai bine viaţă;
-Să folosesc acest drept pentru a participa la diferite activităţi din şcoală şi din afara ei;
-Să fiu membru unor echipe de proiect cu teme diferite: mediu, sănătate, petrecerea timpului liber etc.

Ce posibilităţi există de a îmbunătăţi respectarea acestui drept în şcoală
Acces (controlat) la Internet pentru realizarea unor proiecte şcolare.
-Popularizarea activităţilor prin intermediul site-ului propriu al şcolii, site-ului ISJ, site-ului www.didactic.ro etc. A tuturor activităţilor şcolare şi extraşcolare;
-Achiziţionarea de cărţi şi alte materiale didactice pentru bibliotecă şi cabinete demarând diferite proiecte la nivelul şcolii la care elevii să fie actorii principali;
-Organizarea de întâlniri cu persoane din diferite domenii ce pot furniza informaţii din domeniile ce prezintă interes pentru elevii şcolii;

Cine ar putea contribui la Îmbunătăţirea respectării acestui drept
-elevi prin participarea la aceste activităţi;
-cadre didactice cu rol de a coordona activităţile elevilor;
-conducerea şcolii;
-părinţii;
-comunitatea locală, ONG-uri etc.

SAPTAMANA 3 ON-LINE Activitatea 1

Argumente şi contra-argumente pentru sancţiune
Aplicarea de sancţiuni reprezintă o măsură eficientă de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală
Argumente
-şcoala este instituţia care trebuie să asigure educaţia intelectuală şi morală a elevilor, în egală măsură;
-aplicarea Regulamentului de Ordine Interioară (ROI) subliniază faptul că şcoala ţine la principiile ei;
-când şcoala funcţionează pe anumite principii, este stabilă, elevii şi cadrele didactice sunt în siguranţă;
-este un exemplu de responsabilizare a elevului sancţionat;
-problemele pot fi gestionate de către cadrele didactice cu mult calm şi tact pedagogic, nu prin forţă.
Contra-argumente:
-sancţiunile stimulează comportamentul agresiv ale elevilor;
-sancţiunile scad stima de sine a elevilor;
-aplicarea sancţiunilor nu rezolvă cauzele ci doar a efectele acestora;
-sancţiunile au efecte negative asupra dezvoltării psihice ale elevilor;
-prin sancţionare se realizează doar blocarea canalelor de comunicare, a exprimării propriilor opinii, îngrădirea imaginaţiei, a liberului arbitru etc.
Pentru a preveni şi a combate violenţa în unităţile de învăţământ trebuie să se intervină indiferent de sursă sau situaţii de violenţă. O măsură eficientă este COMUNICAREA.

SAPTAMANA 1 ON-LINE Alte activităţi de portofoliu

Analiza punctelor forte şi a obiectivelor personale
Prin natura profesiei (şi profesor de informatică) sunt obişnuită să comunic cu colegii destul de mult, inclusiv prin intermediul Internetului. Chiar daca nu există aşadar probleme la acest capitol, prefer în mod normal comunicarea faţă în faţă. La orice curs mă interesează să aflu părerea şi mai ales experienţa altora – colegi, formatori, cursanţi – în fond, aceasta este diferenţa de bază pentru mine între un curs de formare şi activităţile de învăţare individuală. Mă descurc bine să operez cu calculatorul şi să utilizez internetul.
Capitolul la care aş mai avea de lucru ar fi managementul timpului, având tendinţa de a lucra „în salturi” şi de a lăsa sarcinile pe ultimul moment. Cu toate acestea, mă încadrez în general în termenele limită.

Chestionar: Sunteţi candidatul ideal pentru învăţarea la distanţă?
1. În prezent am:
a) Acces nelimitat la un computer conectat la Internet.
2. Cât timp alocaţi în mod obişnuit pentru studiul individual?
c) 8 sau mai multe ore pe săptămână.
3. Mă consider o persoană care...
c) Amână de multe ori până în ultimul moment.
4. Cum staţi cu lectura materialelor electronice?
a) Foarte bine. Citesc mult pe ecranul calculatorului.
5. Cât de bune sunt abilităţile dumneavoastră de procesare a textului cu ajutorul unui computer?
c) Bine. Folosesc deseori un computer pentru a redacta diferite texte.
6. Puteţi folosi opţiunea copiere/lipire între documente si aplicaţii diferite?
a) Perfect!
7. Cât de importantă este interacţiunea faţă-în-faţă pentru dumneavoastră când comunicaţi cu cineva?
a) Foarte importantă.
8. Ştiţi să salvaţi fişiere si să încărcaţi ataşamente?
c) Da, cu uşurinţă.
9. Tip de cursant
c) Îmi place să învăţ în echipe cu alţi cursanţi.
10. Computerul dvs. are o problemă. Cum o rezolvaţi?
b) Moderat. Probabil că as găsi pe cineva să mă ajute la rezolvarea problemelor.
11. Când scrieţi pentru a vă exprima opiniile, vi se pare:
b) Destul de uşor. Nu mă deranjează să scriu.
12. Ce contribuţie aşteptaţi de la facilitatori?
a) Mă va interesa să ascult ce au de spus, însă doresc să îmi organizez personal acţiunile.
13. Care este rolul dumneavoastră obişnuit faţă de colegii de curs?
b) De regulă mi se pare interesant să aflu lucruri despre activitatea si perspectivele altor colegi.

Reflecţii personale asupra primei săptămâni de curs
Am acordat mult mai mult timp decât credeam iniţial, atât studiului individual, cât şi prezenţei on-line pe platformă, alături de colegii mei. Am satisfacţia că am terminat tot ce aveam de făcut, mai ales că am finalizat harta mentală, un subiect care m-a fascinat. În cadrul cursului am descoperit teme care necesită timp, energie, concentrare, studiu, implicare 100%. Dar am luat acest curs ca pe o provocare... Mi-a plăcut tot ce am făcut până în prezent şi aştept noi „sarcini”...

Reflecţii personale asupra autoevaluării pe baza criteriilor propuse
Sunt o persoană sociabilă, autodidactă şi ... disciplinată. În general sunt organizată şi respect termenele date. Îmi place să învăţ de la ceilalţi..., să comunic cu cei din jur, să lucrez în echipă, să interelaţionez într-un proces de învăţare în care să ne împărtăşim unii altora părerile noastre. Dar, mă descurc bine şi atunci când lucrez individual. Chiar dacă ritmul de lucru devine mai lent, concentrarea este mai mare asupra a ceea ce am de făcut.
Consider că am competenţele digitale necesare pentru a face faţă cerinţelor învăţământului on-line, navigării pe Internet pentru a accesa informaţii. Îmi place mai mult să citesc direct din carte, de pe foi, decât de pe monitorul calculatorului, dar acest lucru nu constituie o piedică. Am finalizat anul trecut un master (Management educaţional şi comunicare instituţională – SNSPA Bucureşti)... şi 6 ani am predat şi info...(aşa că nu mă sperii de computer)...
Voi fi on-line ori de câte ori va fi necesar pentru munca mea în acest proiect... doar e o provocare.
A devenit un ritual ... beau cafeaua în faţa computerului şi navighez pe platforma....
Sunt fericită că v-am cunoscut.

SAPTAMANA 1 ON-LINE Activitatea 5

Studiu individual şi realizarea hărţii mentale

SAPTAMANA 1 ON-LINE Activitatea 4

Mituri despre violenţă – argumente pro şi contra
Copiii învaţă acasă violenţa.

MOTTO: „Învăţaţi să fiţi părintele pe care şi l-ar dori orice copil, pentru a avea copilul pe care şi l-ar dori orice părinte!”Violenţa nu poate înlocui educaţia!

Spuneţi STOP violenţei!
Copiii devin violenţi atunci:
-Când părinţii nu ştiu să le satisfacă nevoile psihologice şi le inspiră furie şi violenţă interioară.
-Când îi imită pe părinţii violenţi.
-Când părinţii îi încurajează să comită acţiuni violente, nearătându-se suficient de fermi când copiii lovesc alţi copii sau distrug obiecte.
-Când nu sunt lăsaţi să elibereze sentimentele violente.
Părinţii reacţionează uneori ca şi când violenţa la televizor ar fi vreo noutate, iar copiii nu au mai văzut niciodată în istoria umanităţii scene de violenţă. Este o greşeală evidentă. Biblia este plină de crime, opera lui Shakespeare, la fel, chiar şi poveştile pentru copii sunt pline de monştrii violenţi care au existat cu secole înaintea apariţiei televiziunii.
Există uneori o mare distanţă între generaţii, între un adult care este impresionat de violenţă şi un copil care nu este. Copilul ştie foarte bine să facă diferenţa între violenţa de la televizor sau de la cinema şi violenţa efectivă, atunci când loveşte un alt copil, sau se arată crud cu un animal.
Din câte am auzit, există un vaccin antiviolenţă: acesta se numeşte DRAGOSTE. Să nu uităm că adulţii violenţi sunt persoane care au fost private de afecţiune în timpul copilăriei.
Terenul pe care dragostea sinceră pentru umanitate se poate dezvolta la copiii noştrii, este dragostea noastră părintească. Dacă practicăm meseria de părinte cu dragoste, vom îndeplini ce este mai important pentru a face din copiii noştrii adulţi siguri pe ei şi pacifişti, în loc de indivizi ostili şi violenţi.

SAPTAMANA 1 ON-LINE Activitatea 3

Analizaţi un studiu de caz şi formulaţi un set de întrebări orientative
Citiţi cu atenţie studiul de caz prezentat în Unitatea de lectură nr. 1. Analizaţi şi comentaţi acest caz împreună cu colegii de curs pe forumul Studiu de caz din spaţiul nostru de învăţare. În analiză încercaţi să porniţi de la formularea unor întrebări orientative, cum ar fi:
1.Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale personajului din poveste?
2.Ce tip de violenţă manifestă elevul?
3.Care credeţi că sunt cauzele acestor comportamente?
4.Cum ar putea fi caracterizată relaţia sa cu familia? Dar cu colegii şi profesorii?
5.Ce poate face şcoala pentru ameliorarea comportamentului său? Dar familia?
În analiza dvs. puteţi adăuga şi alte întrebări relevante pe care le consideraţi necesare pentru analiza cazului.

1.
PUNCTE TARI
- merge la şcoală chiar dacă nu intră la ore;
- dacă ar fi tratat ca un copil NORMAL ar fi dispus să se schimbe;
PUNCTE SLABE
- se identifică ca un copil violent şi agresiv (scuipă, loveşte, aruncă pe geam catalogul, adresează injurii colegilor şi cadrelor didactice) având ca model, TATA;
- lipsa unei familii normale;
- anturajul
- şcoală „cu un prost renume”
2. TIPUL DE VIOLENŢĂ:- verbală
- fizică
- psihică
3. CAUZELE COMPORTAMENTULUI
- teribilismul vârstei;
- familia (tatăl ca model de violenţă şi agresivitate, mama care nu impune nicio regulă);
- mediul social;
- şcoala;
- modelele oferite din mass-media.
4.a. RELAŢIILE CU FAMILIA:
- aproape inexistente
4.b. RELAŢIILE CU COLEGII:
- domină colegii de clasă
4.c. RELAŢIILE CU CADRELE DIDACTICE:
- depinde de cadrul didactic, unii îl acceptă, alţii nu.
5. MĂSURI DE AMELIORARE PENTRU COMPORTAMENTUL ELEVULUI
A. ŞCOALĂ:
● Vizitele la domiciliul elevului pentru observarea comportamentului copilului în mediul lui familial şi realizarea unui profil moral al acestuia cât mai apropiat de realitate;
● Lectoratele cu părinţii pentru documentarea ştiinţifică şi clarificarea aspectelor psihologice şi sociale ale comportamentului copilului în diferite circumstanţe;
● Întâlniri cu reprezentanţi ai poliţiei rutiere şi comunitare, cu psihologul şcolii pentru a aprofunda regulile de comportament social, regulile de circulaţie, pentru a cunoaşte consecinţele nerespectării acestora, pentru consiliere psihologică;
● Vizite la muzee, vizionări de spectacole, drumeţii, serbări şcolare pentru observarea comportamentului elevilor în circumstanţe care solicită respectarea unor norme civice, a capacităţii de relaţionare cu mediul social.
B. FAMILIE:
Relaţia şcoală – familie – societate se poate concretiza în acţiuni educative precum :
● Întâlniri individuale cu părinţii elevilor pentru:
- informarea amănunţită a părintelui privind comportamentul copilului la ore;
- informarea învăţătorului (dirigintelui) privind manifestările comportamentale ale copilului în afara şcolii;
- sintetizarea concluziilor privitoare la conduita acestuia;
- stabilirea măsurilor pentru ameliorarea abaterilor disciplinare.
● Şedinţe lunare cu părinţii pentru conştientizarea aspectelor care conduc la educaţia în spiritul disciplinei a copiilor în activităţile cotidiene.

SAPTAMANA 1 ON-LINE Activitatea 2

Comentaţi prezentările colegilor
Mesaj la început de călătorie, de către VIOLETA TAPAI- luni, 28 iunie 2010, 03:43

JUSTIFICAREA
programului de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală
Primul motiv: Incidenţa tot mai mare a fenomenului violenţei şcolare şi amplificarea cauzelor care stau la baza acestuia:
- impactul puternic al violenţei din mass-media, sub forma mascată a filmelor, ştirilor T.V., desenelor animate;
- violenţa jocurilor pe calculator;
- violenţa străzii si a anturajului;
- violenţa din familie;
- lipsa de protecţie a copiilor / tinerilor faţă de astfel de manipulări care pot influenţa într-un fel sau altul comportamentul, atitudinile, sfera afectivă a acestora etc.
Al doilea motiv: Nevoia de informare pe care o resimt cadrele didactice/părinţii şi mai ales nevoia de a afla şi însuşi metode practice de intervenţie în scopul diminuării violenţei în şcoală.
Al treilea motiv: Nevoia de coerenţă şi unitate în acţiunile de prevenire, combatere şi gestionare a actelor de violenţă în rândul elevilor, rezolvarea conflictelor şi diminuarea riscurilor.

Al patrulea motiv: Necesitatea de a acţiona convergent, implicând toţi factorii responsabili în creşterea, educarea, formarea elevilor : familie – şcoală – comunitate locală – instituţii (poliţie, protecţia copilului), etc.

Argumentul cel mai puternic:
BINELE ŞI SIGURANŢA COPIILOR ÎN ŞCOALĂ Sper să am ocazia ca, în cadrul acestui curs, să pot prezenta calendarul campaniei, să ilustrez cu imagini unele – cele mai interesante activităţi şi proiecte realizate de către elevi şi să pot prezenta o parte din rezultatele pozitive ale campaniei în şcoala noastră.

De asemenea, cursul îmi va prilejui acumularea unor informaţii preţioase, precum şi însuşirea unor metode şi tehnici de lucru care să mă ajute în activitatea practică de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală.

Nu în ultimul rând, aştept să capăt cât mai multe date despre activitatea colegilor din ţară în acest domeniu şi să aflu despre experienţele pe care aceştia le-au avut.

Motivele personale ale participării mele la acest stagiu de formare:

1.Să aflu cât mai multe informaţii şi să fiu la curent cu studiile, cercetările, rezultatele activităţii specialiştilor din ţară;

2.Să îmi dezvolt abilităţile prin însuşirea unor metode, tehnici de lucru şi strategii de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală;

3.Să îmi lărgesc experienţa învăţând din experienţele celorlalţi colegi din ţară;

4.Să împărtăşesc celorlalţi din activitatea pe care am desfăşurat-o în ultimii ani în acest domeniu.

SAPTAMANA 1 ON-LINE Activitatea 1

Scrieţi o scurtă prezentare despre dumneavoastră

Mă numesc Serenella Dinu şi sunt profesor de chimie şi fizică la o şcoală generala din judeţul Buzău.

De doi ani sunt unul dintre coordonatorii Simpozionului Interjudeţean „Problemele secolului XXI: delicvenţa juvenilă, consumul de droguri şi violenţa în şcoală”.
Consider că prin efortul comun, şcoala şi societatea pot reduce efectele fenomenelor amintite, în rândul copiilor şi adolescenţilor.
Mai multe informaţii le găsiţi pe blog-ul simpozionului:
http://problemelesecoluluixxi.blogspot.com/2010/04/problemele-secolului-xxi.html

Despre mine...

Greu de vorbit când e vorba despre mine…
De fapt – e mult până încep – că pe urma – s-ar putea să nu mă mai opresc… Ei, aş – nu merge şi gata!
Pană de inspiraţie!…
Las pe data viitoare – poate-o fi mai uşor.
Mai bine să vorbesc despre ce-mi place mie mai mult şi mai mult.
Păi ce-mi place mie mai mult şi mai mult?
Aşa, în general?
Cred c-ar trebui să spun – tot ce-i bun şi frumos.

Şi mai ales copiii (mai ales Flavius şi Darius).
Şi florile (mai ales... crinul).
Şi animalele (căţelul meu Ralph)...
Şi…
Şi bijuteriile colorate şi lucitoare …
Mai mult – altă dată.
Astăzi: punct.